Three trees story

A STORY WITH PURPOSE AND HOPE – varianta in limba romana aici – Once there were three trees on a hill in the woods. They were discussing their hopes and dreams when the first tree said, ‘Someday I hope to … Continuă lectura

Un Dumnezeu fantastic!

„Caci eu, Domnul, voi vorbi;ce voi spune se va implini” – Ezechiel 12:25

Exista doua posibile explicatii pentru ce s-a intamplat in cartierul Swan Quarter din Carolina de nord in 1876. Fie e vorba de cea mai uimitoare coincidenta, fie a fost o actiune divina suta la suta. Episcopia metodista Church South avea nevoie de o noua cladire, iar cand cineva a donat o parcela pe strada Oyster Creek, ei au acceptat. Era un teren sub cota drumului, asa ca au construit o biserica mica cu structura alba si au asezat-o pe stalpi de caramida.

Dupa mai multe zile, o furtuna s-a abatut asupra orasului, iar cei care aveau vedere spre strada Oyster Creek au fost martorii unui lucru extraordinar. Cladirea bisericii, inca intacta, plutea! Suvoiul de ape o ridicase de pe stalpi si o transportase in josul strazii. Au incercat sa o acosteze cu franghii, dar cladirea a continuat sa se miste.

In centrul orasului, in timp ce zeci de oameni priveau neputinciosi, a luat o curba inexplicabila la dreapta si a mers mai departe. In cele din urma, in aceeasi maniera hotarata, a virat de pe sosea si s-a indreptat direct spre un teren si s-a oprit exact in mijlocul lui. In cele din urma apele s-au retras, dar cladirea este tot acolo.

De fapt, au trecut 130 de ani de cand cladirea ce poarte numele de Biserica Metodista Providenta a plutit singura spre cea mai dorita proprietate din oras. Dar uimitor este faptul urmator: parcela unde s-a asezat a fost prima alegere a congregatiei pentru construire, dar proprietarul Sam Sadler i-a refuzat. In dimineata de dupa inundatie, s-a prezentat inaintea pastorului cu actul de proprietate.

Nu exista nici o indoiala in aceasta privinta; cand Dumnezeu hotaraste, nimic nu-I sta in cale!

_______________________________________

Tocmai am citit aceasta meditatie deosebita. M-a impresionat foarte mult si, prin urmare, m-am gandit ca este bine s-o postez pe blog pentru a fi „savurata” si de altii.  Un astfel de Dumnezeu nu este numai al celor care cred ferm in darul minunilor. Un astfel de Dumnezeu este si al credinciosilor care au o relatie vie si dinamica cu El si care traiesc zilnic in credinciosie, dragoste si curatie de inima.

Cowboy in church

COWBOY IN CHURCH

            One Sunday morning an old cowboy entered a church just before services were to begin. Although the old man and his clothes were spotlessly clean, he wore jeans, a denim shirt and boots that were very
worn and ragged. In his hand he carried a worn out old hat and an equally worn out Bible.

            The church he entered was in a very upscale and exclusive part of the city. It was the largest and most beautiful church the old cowboy had ever seen. The people of the congregation were all dressed with
expensive clothes and accessories.

            As the cowboy took a seat, the others moved away from him. No one greeted, spoke to, or welcomed him. They were all appalled at his appearance and did not attempt to hide it.

            As the old cowboy was leaving the church, the preacher approached him and asked the cowboy to do him a favor. ‘ Before you come back in here again, have a talk with God and ask him what he thinks
would be appropriate attire for worship.’

            The old cowboy assured the preacher he would.  The next Sunday, he showed back up for the services wearing the same ragged jeans, shirt, boots, and hat. Once again he was completely shunned and ignored.

            The preacher approached the man and said,

‘I thought I asked you to speak to God before you came back to our church.’

            ‘I did,’ replied the old cowboy.

            ‘If you spoke to God, what did he tell you the proper attire should be for worshiping in here?’ asked the preacher.

            ‘Well, sir, God told me that He didn’t have a clue what I should wear.

He said He’d never been in this church before.’

„Prayer Garden” – ceva special pentru voi

 

Click on „Prayer” and drag the key to the lock. When you enter the Garden, click on the little Lightning bug and follow instructions. Open the book….. I have never seen anything like this. when you get to the fountain click on each rock…(try to find the lightning bug to continue.) You need to click on the scrolls.. Each page has something to click on but you will be able to figure it out.. It is so beautiful to go through. I hope you all enjoy.

Click on „Prayer Garden” and … enjoy it

Prayer Garden

 

O meditatie speciala de … MAI

 

 

O meditatie speciala de … MAI

Hai sa incepem cu prima zi de … Mai
 

MAI multumitori … MAI rabdatori … MAI ingaduitorii unii fata de altii …
MAI iertatori … MAI respectuosi … MAI harnici in lucrul Domnului …

MAI plini de ravna in slujire …
MAI multa frica de Dumnezeu …
MAI smeriti si pocaiti cu adevarat …
MAI implinitori ai Cuvantului lui Dumnezeu …

Si … apoi spre seara vom vorbi …
MAI putin si vom trai … MAI mult

Doamne, ajuta-ne pe toti de azi …

Multa pace, si … MAI multa binecuvantare de la Cel de Sus
Pentru toti aceia care citesc aceasta meditatie de … MAI

_______________________________

Nota: mai sus aveti prezentarea in format powerpoint iar mai jos este cea de pe YouTube.

Un pahar cu lapte

“Un pahar cu lapte”

 

 

Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 cents si-i era foame. Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.

 

Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte. El il bau incet si dupa aceea intreba:

-Cat va datorez?-

-Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. Mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi …  Si el raspunse: va multumesc din suflet…! 

 

Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si increderea in D-zeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei.

 

Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav. Medicii din satul ei erau ingrijorati. Dupa putin timp au trimis-o in oras. Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie.

 

Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o lumina speciala si o senzatie placuta. Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei. Imbracat in halatul lui, doctorul intra sa o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat. Se intorase in sala vizite determinat sa faca tot posibilul sa-i salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie, ea fu operata pe cord deschis si se recupera foarte incet…

 

Dupa o lunga lupta, ea invinse boala…! Era in sfarsit sanatoasa..! Dat fiind ca pacienta era in afara oricarui pericol, Dr. Kelly  ceru biroului administrativ sa-i trimita factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrola si o semna. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii si o trimise in camera pacientei.

 

Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o deschida, pentru ca stia ca ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat de complicate… In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: marginile facturii citi aceste cuvinte…

 

“Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte”

Dr. Howard Kelly

 

Ochii ei se umplura de lacrimi de bucurie si inima ei fu fericita, si-l binecuvanta pe doctor pentru ca-i salvase viata …

 

Sa nu te indoiesti ca vei culege ceea ce semeni…

un pahar cu lapte – prezentare powerpoint

(salvează-l în computer şi apoi deschide-l)

Vincent van Gogh

Pasiunea lui Vincent pentru lucrarea Domnului l-a dus tocmai la minele de cărbune din Belgia unde le-a predicat minerilor, a avut grijă de cei răniţi, le-a dat de mâncare celor înfometaţi şi a câştigat pacea în sufletele oamenilor.

Biserica lui era plină la capacitate maximă de cei care erau nerăbdători să audă despre Domnul Isus Hristos. Însă, superiorii săi nu s-au bucurat fiindcă Vincent purta vechituri, locuia într-o cocioabă iar salariul său şi-l dădea săracilor.

– „Arăţi mai rău decât cei pe care ai venit să-i înveţi”, spuneau ei.

– „Oare Isus nu ar fi făcut la fel?”, întrebă Vincent.

Şefii lui nu au fost de acord şi l-au concediat din lucrare. S-a simţit rănit şi furios; singura lui dorinţă fusese să zidească o biserică care să-L slăvească pe Dumnezeu, deci de ce nu a îngăduit Dumnezeu să se întâmple acest lucru?

Într-o zi, s-a uitat la un miner bătrân care se lupta sub o încărcătură de cărbune. Mişcat de privelişte, a început să schiţeze o figură cocoşată. Şi cu toate că nu şi-a dat seama la vremea respectivă, Vincent îşi descoperise adevărata chemare. Tânărul predicator care a fost respins de către cei din cultul său, a devenit un artist pe care lumea îl va ţine minte multă vreme: Vincent van Gogh

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi – meditaţii zilnice

Ryan Ferguson – Evrei 9, 10

Dragi prieteni,

Aveţi mai jos o prezentare fantastică a pasajelor biblice din Evrei 9, 10. Tocmai am văzut această prezentare şi L-am binecuvântat pe Domnul pentru oamenii minunaţi de care se foloseşte pentru a-Şi zidi Împărăţia.

Vizionare plăcută!

Am vorbit cu El acum o oră …

Am vorbit cu El acum o oră

Un grup de profesori de la o universitate discutau într-o pauză de prânz despre învierea Domnului Isus. Era în preajma sărbătorilor de Paşte, şi subiectul s-a aprins foarte uşor. Unii erau acolo atei, şi au spus de la început că pentru ei învierea este doar o fabulă din antichitate, ceva rămas din mitologie.

Un altul a continuat însă cu o întrebare: „Dar ce ne facem dacă totuşi există înviere, şi după ce murim, avem surpriza să ne întâlnim cu Dumnezeu?”. Au sărit imediat ceilalţi cu argumentele lor în legătură cu imposibilitatea învierii, şi aveau gata ideile de atac împotriva învierii Domnului Isus şi împotriva învierii de apoi. Iar alţii au râs doar spunând: „Fleacuri. Aici e totul. Să am un salar bun, o masă bogată, şi sunt mulţumit. După ce mor, nu mă interesează …”

Între ei era un profesor tăcut, care îi asculta zâmbind. Ceilalţi ştiau că e credincios, şi multe din cele spuse erau tocmai ca să-l irite, să-l agite. Până la urmă, s-au întors spre el şi l-au întrebat ce părere are? Le-a răspuns calm: „Şi eu sunt tot atât de sigur ca şi voi, dar cu o singură diferenţă. Eu sunt sigur că Isus Hristos a înviat din morti, şi că e viu. Sunt multe argumentele mele în privinţa aceasta, dar vă spun doar unul: Am vorbit cu El acum o oră”.

Poţi spune şi tu că ai stat de vorbă astăzi cu Domnul?

articol preluat de pe site-ul bisericii baptiste române din Chicago.

Capcanele Diavolului

Intr-o vizită la bunici, un băieţel se joacă în pădurea de la marginea fermei bunicilor, cu o praştie. A practicat mult, dar n-a reuşit să lovească ţinta . Descurajat, se reîntoarce seara la cină.

Păşind aşa încet, zăreşte raţuşca preferată a bunicii lui şi dintr-un impuls de moment, încearcă din nou praştia şi loveşte raţa tocmai în cap. Raţa se dă peste cap şi moare.

  Plin de regrete şi în panică, ia raţa şi o ascunde în grămada de lemne de foc…dar cu cotul ochiului zăreşte pe sora lui, privind intens de la distanţă.

  Sally, a văzut totul… dar, nu a spus o vorbă. A doua zi după prânz, bunica o cheamă pe Sally să spele vasele. Dar Sally răspunde imediat…”bunico, Johny mi-a spus că el vrea să te ajute in bucătărie”…iar la urechea lui Johny, Sally şopteşte…”adu-ţi aminte…raţa!!!” Aşa că, Johny spala vasele. Mai târziu, bunica anunta că bunicul merge la pescuit…dar mai spuse bunica…”Sally, îmi pare rău, dar de tine am nevoie la bucătărie să pregătim cina”; la care Sally zâmbeşte doar şi răspunde imediat: ” de fapt, bunico, Johny mi-a zis că el vrea să te ajute „…iar încet, îi şopti la ureche lui Johny…”adu-ţi aminte…raţa!!!” Aşa că, Sally s-a dus la pescuit cu bunicul şi Johny a rămas acasă să ajute iar la bucătărie.

  Şi aţa …trecură câteva zile în care Johny îşi făcea şi partea lui de treabă şi făcea şi partea lui Sally”…până într-o zi când simţii el că i-a ajuns . Aşa că, s-a dus glonţ la bunica şi i-a mărturisit cu părere de rău că, dintr-un accident nefericit… i-a omorât raţa. Contrar aşteptărilor lui, bunica a îngenunchiat in faţa lui, l-a îmbrăţişat şi cu un zâmbet senin, i-a zis… „dragul meu… am ştiut de la început. Vezi, când tu ai omorât raţa, eu mă uitam afară pe geamul de la bucătărie şi am văzut absolut tot ce s-a întâmplat… şi pentru că te iubesc aşa de mult, te-am iertat de-atunci. Dar, m-am mirat de ce ai lăsat-o pe Sally să te transforme într-un servitor personal când era atât de uşor să spui adevărul şi să primeşti iertarea.”

  Acum, gândeşte-te la propriile păcate, neglijenţe, răutăţi din trecut. Orice ai fi făcut… şi diavolul ţine o evidenţă foarte corectă a păcatelor noastre, şi ni le aminteşte sau le scoate la iveală, când ni-e lumea mai dragă …minciuni, înşelătorii, datorii, frica, obiceiuri urâte, ura, iuţime, gelozie, invidie… sau orice altceva, tu trebuie să ştii că Dumnezeu te-a văzut deja de la fereastra cerului. El ţi-a văzut fiecare secundă a vieţii tale, dar Te-a iubit , Te-a iertat şi S-a jertfit pentru tine, plătind orice datorie şi ştergând orice faptă rea din lista pârâşului. De acum eşti iertat… şi doar se îngrijorează că l-ai lăsat pe satana să te facă robul lui. Ceea ce este atât de minunat la Dumnezeul nostru este că atunci când ne iartă, El aruncă informaţia şi raportul păcatelor noastre în marea uitării.

  Acum, nu uitaţi să amintiţi şi altora că sunt liberi şi nu datorează nimic stăpânului acestei lumi. „Mergeţi în toată lumea” şi spune-ţi tuturor că nu mai sunt robi păcatului, ci iertaţi şi salvaţi.

Articol preluat de pe Roboam Visitors.

Un Dumnezeu deosebit …

Dacă cineva v-ar cere să-i faceţi, în maxim 15 minute, o prezentare a Dumnezeului în care credeţi şi pe care-L slujiţi, cum L-aţi descrie? Ce elemente esenţiale a-ţi scoate în evidenţă?

În 2 Samuel 22 – împăratul David tocmai lucrul acesta îl face. Îşi descrie, în maxim 15-20 minute (atât mi-a luat ca să citesc clar şi cu voce tare pasajul acesta), Dumnezeul în care crede şi pe care-L slujeşte cu credincioşie şi scumpătate.

Opreşte-te din citit şi deschide Scriptura la pagina 350 (traducerea Cornilescu). Te rog citeşte 2 Samuel 22:1-51. Nu vei putea înţelege ceea ce voi scrie în continuare în meditaţia de astăzi, dacă nu eşti familiarizat cu textul biblic.

Dacă nu ai Cuvântul lui Dumnezeu la îndemână, atunci te rog să dai un simplu click aici. Îl vei putea citi online, graţie celor de la www.crestini.com. Îl slăvesc pe Domnul pentru această oportunitate. Domnul să le dea har în lucrarea pe care o fac pentru slava Lui.

Un Dumnezeu atotputernic – 2 Samuel 22:1-3

Cariera şi viaţa destul de zbuciumată a împăratului David se apropia de sfârşit. Privind în urmă, el mărturiseşte într-o cântare de laudă un adevăr fantastic legat de Dumnezeu lui. Ascultaţi cuvintele lui:

„… Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu. Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de sâlnicie …”.

Frumos, nu-i aşa? Cuvintele împăratului descriu la superlativ măreţia Dumnezeului lui. David, în deplină cunoştinţă de cauză, se laudă şi, în acelaşi timp, se mândreşte că are un astfel de Dumnezeu: atotputernic, măreţ şi vrednic de laudă. Experienţele avute de-a lungul anilor, l-au determinat pe împăratul lui Israel să ajungă la o astfel de convingere.

Experinţele nu vin oricum în vieţile noastre. Ele sunt generate, sau mai bine zis, sunt produsul relaţiei noastre cu Domnul. Când citesc, de pildă, Psalmul 91:1-2 observ că niciodată nu voi putea experimenta autoritatea şi puterea absolută a Dumnezeului meu, dacă nu-L cunosc personal. Una este să spui că Dumnezeu este atotputernic, mareţ, autoritar, scut, pavăză, adăpost, etc şi alta este să afirmi că El este Stânca ta, Scutul tău, Adăpostul tău, Cetăţuia ta, Sprijinitorul tău, … Împăratul David ”a stat” şi ”s-a odihnit” la umbra Celui Atotputernic şi, prin urmare, a experimentat frumuseţea măreţiei Dumnezeului lui ( ”a stat” – actul de voinţă, supunere; ”s-a odihnit” – experienţa practică cu Domnul ).  

De ce unii credincioşi nu experientează autoritatea şi puterea absolută a lui Dumnezeu în viaţa lor? Mi-ar plăcea să aud câteva răspunsuri din partea voastră la această întrebare.

Un Dumnezeu care ascultă glasul rugăciunii – 2 Samuel 22:4-7

Aflat la ”… umbra celui Atotputernic …”, David descoperă şi experimentează un alt secret legat de Dumnezeul pe care-L slujeşte: faptul că Acesta ascultă întotdeauna glasul rugăciunii. Înconjurat fiind de vrăşmaşi, David niciodată nu s-a bazat pe puterea, înţelepciunea sau abilităţiile militare ale oştenilor săi. Dimpotrivă, el s-a bazat exclusiv pe Domnul, apela în rugăciune la ajutorul Său iar rezultatele nu întârziau să apară.

Cine credeţi că a scris versetul 15 din Psalmul 50. Exact, aţi ghicit: David. Ştiţi ce scrie acolo? Iată cuvintele:

 „… cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi …”.  

Observaţi ceva interesant aici? David ne împărtăşeşte o promisiune ce aparţine Dumnezeului lui, promisiune ce este însoţită şi de o asigurare. Mai are rost să ne gândim de ce nu apela la altcineva atunci când era în strâmtorare? Păi, cu un astfel de Dumnezeu la cârmă, ce nevoie mai avem de sfătuitori şi ”pitbuli” în crizele prin care trecem.

Vreau să vă împărtăşesc o ilustraţie. Un tânăr care se confrunta cu o problemă serioasă a decis să meargă acasă la pastorul bisericii pentru a-i cere sfatul. Îi spune acestuia despre ce este vorba, iar acum se aştepta să primească soluţia mult dorită. S-a întâmplat însă un lucru tare interesant: în loc să-l sfătuiască, acesta îl întreabă: ”Crezi în puterea rugăciunii?”. ”Evident”, răspunde tânărul. „Atunci, haide să ne rugăm”. S-au rugat, dar când a plecat de la locuinţa pastorului, tânărul în cauză a spus: ”Degeaba am venit la pastor. Nu m-a ajutat cu nimic”. Interesant, nu-i aşa. El a mărturist faptul căci ”crede în puterea rugăciunii”, însă cred că niciodată n-a experimentat practic lucrul acesta.  

În comparaţie cu tânărul din ilustraţie, David a crezut în puterea rugăciunii şi a practicat lucrul acesta cu succes. Faptul acesta i-au adus o sumedenie de experienţe deosebite cu Domnul, experienţe care l-au întărit şi pregătit, în acelaşi timp, pentru luptele şi situaţiile de viaţă avute ulterior în Israel.

Credinciosul care se roagă în situaţii de criză, confirmă cel puţin trei lucruri:

  • recunoaşte practic faptul căci crede în puterea rugăciunii;
  • este dependent de Domnul în situaţia respectivă;
  • Îl proslăveşte pe Domnul în felul acesta; crede cu tărie în mărturisirea făcută de David în Psalmul 50:15;

Un Dumnezeu gata întotdeauna să ofere sprijinul necesar slujitorilor Săi – 2 Samuel 22:17-20

Ce binecuvântată este imaginea unui astfel de Dumnezeu.

Cred că fiecare om are nevoie de cineva care să-l înţeleagă şi să-i ofere un sprijin real atunci când situaţiile de criză îi dau târcoale în viaţă. David se afla într-o astfel de situaţie şi, prin urmare, avea nevoie acerbă de sprijin.

”…valurile morţii…”, ”…şuvoaiele nimicirii…”, ”…legăturile mormântului…”, ”laţurile morţii…”, sunt doar câteva dintre expresiile care confirmă criza prin care trecea slujitorul lui Dumnezeu şi nevoia sa acerbă de sprijin.

În faţa unei asftel de situaţii, Dumnezeu nu putea sta nepăsător sau să fie indiferent. Expresiile de genul ”… Şi-a întins mâna de sus …”, ”… m-a scos din apele cele mari …”, ”… m-a apucat …”, ”… m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic …”, ”… m-a scos la loc larg …”, ”… El m-a mântuit pentru că mă iubeşte …”, sunt câteva acţiuni clare ce confirmă ideea subliniată anterior, cum că Dumnezeu nu poate fi nepăsător sau indiferent faţă de slujitorul Său. Vedem clar cum funcţionează sprijinul acordat de Domnul slujitorului său credincios, David.

Dragii mei, bizuiţi-vă permanent pe Domnul atunci când împrejurările vieţii o cer. Oamenii, mai devreme sau mai târziu, ne vor dezamăgi. Prietenii, uneori îşi vor vedea de-ale lor; nu au timp de noi şi problemele noastre. Domnul însă, întotdeauna va fi acolo lângă noi pentru a ne oferi sprijinul de care avem nevoie. De ce? Citeşte următoarele pasaje biblice şi vei înţelege lucrul acesta.

  • Psalmul 50:15, Psalmul 34:6, Psalmul 34:15,18; Psalmul 32:8;
  • Isaia 43:1-7; Psalmul 34:7; Psalmul 33:18-22; 

Lista nu s-a încheiat. Poate îmi sugeraţi şi voi câteva pasaje sau versete biblice care să confirme ideea subliniată mai sus.

Un Dumnezeu care răsplăteşte întotdeauna curăţia sufletească a slujitorilor Săi – 2 Samuel 22:21-27

Încă din adolescenţă, David înţelege faptul că Domnul Dumnezeul lui apreciază curăţia de inimă. A căutat permanent să fie în voia Lui şi, prin urmare, a fost binecuvântat de El. Ulterior, în slujirea la care a fost chemat a ştiut care este secretul biruinţei.

Fantastic! Atunci când a fost investit şi uns ca împărat peste Israel, tocmai lucrul acesta l-a apreciat Dumnezeu la el. Samuel fusese impresionat de înfăţişare, însă Dumnezeu l-a atenţionat căci El se uită la ”inimă”.

”… nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă …” – 1 Samuel 16:7.        

În lupta cu Saul, tot ”curăţia de inimă” a împăratului proaspăt investit în funcţie a contat înaintea lui Dumnezeu. Când Saul fusese în mâinile sale, a tăiat doar colţul hainei spunând că nu va face nimic întrucât este Unsul Domnului. Doar un om cu frica lui Dumnezeu în suflet putea acţiona în felul acesta. Toate binecuvântările ”gustate” în timpul vieţii sale, au venit pe fondul curăţiei sale de inimă şi a cunoaşterii lui Dumnezeu.

Matei 5:8 – ”… ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu …”.

Mă gândesc că expresia ”… vor vedea pe Dumnezeu …” înseamnă mai mult decât identitate. Poate fi: călăuzire, părtăşie, înţelepciune de sus, tărie spirituală, experienţe cu Domnul, viaţa de credinţă autentică, o ancorare în promisiunile Sale, ….

Important! În textul nostru, David leagă ”curăţia de inimă” de păzirea poruncilor lui Dumnezeu. În Ioan 17, chiar Domnul Isus Hristos afirmă căci Cuvântul este Adevărul care sfinţeşte, produce ”curăţia de inimă” în vieţile credincioşilor autentici. Nu întâmplător împăratul lui Israel, adică David, face atâtea afirmaţii fantastice despre Cuvântul lui Dumnezeu în Psalmul 119. Citiţi-l, pentru că aveţi o grămadă de lucruri de învăţat din versetele lui.  

Un Dumnezeu interesat Să-şi călăuzească slujitorii – 2 Samuel 22:32-46

Prin definiţie, ”călăuzire” înseamnă: sfătuire, îndrumare, indicare a direcţiei ce trebuie urmată. O cercetare amănunţită a vieţii împăratului David, scoate în evidenţă modul extraordinar în care s-a materializat călăuzirea Domnului în viaţa sa în permanenţă.

În pasajul nostru, David sublinează câteva aspecte esenţiale, după cum urmează:

  • 22:32-33 – călăuzirea Domnului privind rămânerea în voia Sa;
  • 22:34-43 – călăuzirea Domnului în situaţii grele de viaţă: conficte, lupte, …
  • 22:44 – călăuzirea Domnului privind neînţelegerile cu poporul său;
  • 22:44b-46 – călăuzirea Domnului privind autoritatea sa ca împărat;

Experienţele avute alături de Domnul l-au învăţat ”lecţia călăuzirii”. Atunci când a acţionat conform adevărurilor însuşite, a avut parte întotdeauna de biruinţa Celui Atotputernic. Mai târziu, fiul său – Solomon, spunea în Proverbe 3:5-6

”… încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările …”.

Un Dumnezeu care merită să fie lăudat şi slujit, cu credincioşie şi scumpătate – 2 Samuel 22:47-51

Sunt, pur şi simplu, încântat de modul în care îşi încheie David pledoaria despre Dumnezeul lui. O face folosind cele mai frumoase afirmaţii care ar încânta orice muritor de rând, darmite pe Dumnezeul lui.

  • el îşi exprimă bucuria faţă de el – ”… trăiască Domnul …”;
  • el îşi binecuvintează Dumnezeul – ”… şi binecuvântată să fie Stânca mea …”;
  • el îşi înalţă Dumnezeul mai presus de orice – ”… înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele …”;
  • el mărturiseşte că Dumnezeu este mântuirea lui;
  • el este sursa tuturor binecuvântărilor pe care le-a experimentat până atunci – ”… El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţiei lui, pentru totdeauna …”;
  • el îşi exprimă, în final, dorinţa de a-L lăuda şi sluji toată viaţa;

mouse_writing.gif

Dragul meu,

Dacă te-ar provoca cineva să-i prezinţi, în maxim 20-30 minute, Dumnezeul în care crezi şi pe care-L slujeşti, cum L-ai descrie? Ce elemente ai scoate în evidenţă în expunerea ta? Cred că prezentarea lui David ar fi de mare folos mărturisirii tale.

Să fiţi binecuvântaţi de Domnul!

Scrisoare pentru mama …

Tocmai am vazut acest video intitulat simplu: „Scrisoare pentru mama”. Mi-a plăcut enorm şi sunt convins că acelaşi impact va avea şi asupra voastră. Cel care l-a înregistrat pe YouTube sugera să nu plângem însă eu nu l-am „băgat în seamă”. Cum să nu plângi la aşa ceva. Putem fi oare „de fier” în faţa unei astfel de prezentări? Eu am plâns destul, acum este rândul vostru.

Vizionare plăcută, şi …. luaţi-vă batistele lângă voi! 

Remember: Petru Dugulescu

 Ultimul interviu acordat de pastorul Petru Dugulescu înainte de plecarea sa în veşnicie. După cum veţi vedea din imaginile următoare, interviul a fost realizat pe data de 18 Noiembrie 2007.

Dacă vreţi să citiţi mai multe despre viaţa pastorului Petru Dugulescu, daţi un simplu click aici. Veţi fi tranferaţi pe pagina de internet a televiziunii Alfa&Omega Tv Timişoara.

Dacă vreţi să urmăriţi filmul intitulat Petru Dugulescu 1945-2008, film realizat de televiziunea Alfa&Omega Tv din Timişoara, daţi un simplu click aici.

Vizionare plăcută!

fain.jpg

 

 

Trezirea de pe Carmel

muntele-carmel-blog.jpg   Trezirea spirituală este un subiect de actualitate.  Foarte mulţi credincioşi îşi doresc o asftel de experienţă în viaţa de credinţă, însă foarte puţini sunt cei care vor să plătească preţul ei. În meditaţia de astăzi, aş vrea să privim în Scriptură şi să obervăm ce poate să facă Dumnezeu cu un om, care se pune pe sine la dispoziţia Lui şi acceptă să plătească preţul unei treziri spirituale la nivel de naţiune.

 Este vorba despre profetul Ilie iar pasajul din Scriptură pe care o să-l folosim se găseşte în cartea 1 Împăraţi 18:16-40. Nu are rost să citeşti în continuare această meditaţie, dacă nu eşti familiarizat cu textul biblic. Aşa că, te rog, opreşte-te pentru câteva minute, deschide Biblia la pag. 381 şi citeşte paragraful intitulat „Ilie şi proorocii lui Baal”.

Atenţie: dacă nu ai o Biblie la îndemână, click aici pentru a citi pasajul respectiv online. Îl slăvesc pe Domnul pentru o astfel de oportunitate şi le mulţumesc, de asemenea, celor de la www.crestini.com pentru munca pe care au făcut-o în privinţa aceasta.

Profetul Ilie este omul care a înţeles practic cât de important este să fii la dispoziţia lui Dumnezeu într-o vreme când aproape toată naţiunea lui Israel era orientată spre idolatrie. Nu i-a fost uşor, însă a izbutit. De ce oare? Pentru că Domnul Dumnezeul lui a fost cu el. L-a binecuvântat şi a făcut din el o binecuvântare pentru alţii.

 

Ilie a plătit preţul trezirii spirituale.

Am convingerea că trezirea de pe Carmel nu s-ar fi realizat niciodată dacă proorocul Ilie n-ar fi fost ferm hotărât să plătească preţul. În prima parte a versetului 16, există o frază interesantă asupra căreia aş vrea să medităm câteva momente. Ea este esenţială în încercarea de a înţelege despre ce fel de ”preţ” este vorba în meditaţia noastră.

1 Împăraţi 18:16a – ”… l-a înştiinţat despre lucrul acesta …”.

Care a fost ”lucrul acela” pe care Obadia trebuia să-l aducă la cunoştinţa împăratului? Ei bine, este vorba despre intenţia profetului de a-l înfrunta pe împăratul lui Israel. Trecuseră trei ani şi ceva de la ultima lor confruntare, care conform cu 1 Împăraţi 17:1 n-a fost deloc amiabilă. Acum profetul primeşte din partea Domnului o nouă însărcinare şi-l roagă pe Obadia, slujitorul împăratului, să-i facă cunoscut acestuia intenţia sa.

Credeţi că i-a fost uşor lui Ilie să facă ceea ce Dumnezeul i-a cerut? Credeţi că i-a fost uşor lui Ilie să-l înfrunte pe Ahab, împăratului lui Israel? Credeţi că i-a fost uşor lui Ilie să acuze casa regală de starea jalnică şi deplorabilă în care se afla ţara lui Israel?

Contextul istoric în care a început profetul Ilie să slujească n-a fost deloc ”prietenos” cu el: a) era o vreme când aproape toată naţiunea lui Israel era orientată spre idolatrie; b) Baal şi Astarteea deveniseră, la un moment dat, mai atractivi decât Dumnezeul cel viu şi adevărat al lui Israel; c) în asemenea condiţii, binecuvântările Domnului încetaseră iar principalul vinovat de starea jalnică în care se afla naţiunea lui Israel, din perspectiva lui Ahab, era tocmai profetul Ilie.

Uitaţi-vă puţin la versetele care vorbesc despre întâlnirea propriu-zisă dintre Ahab şi profetul Ilie. Nici nu se întâlnesc bine, că începe ”furtuna”. Iniţial, împăratul îl acuză pe profet de starea jalnică în care se află naţiunea iar, la rândul său, profetul transferă întreaga responsabilitate asupra împăratului şi a casei sale. Cred că puteţi realiza cât de mare fusese ”descărcarea de tensiune” la această întâlnire.   

Ce act de mare curaj a dat dovadă profetul Ilie. Este adevărat că nu i-a fost uşor să-l înfrunte pe împăratul lui Israel şi să-l facă responsabil de toate nenorocirile care s-au abătut asupra întregului popor, dar asta i-a cerut Dumnezeu; şi, mai mult decât atât, Cel care i-a cerut să facă aşa ceva l-a asigurat şi de două lucruri: a) că va fi cu el; b) îl va sprijini în acţiunile sale.

”… Doamne, vreau să fiu la dispoziţia Ta, dar cum să merg la prietenul meu să-i spun că ceea ce face nu este în conformitate cu voia Ta?…”. ‘… Doamne, vreau să fiu la dispoziţia Ta, dar cum să iau poziţie faţă de cineva important. Îţi dai seama ce înseamnă asta?…”. ”Doamne, sunt gata să fiu la dispoziţia Ta, vreau să te foloseşti de mine dar, te rog, nu mă pune să fac ceva care să mă pună în dificultate …”.

Aţi mai auzit aşa ceva? Sunt convins că răspunsul este afirmativ. Acesta nu-i preţul pe care Dumnezeu aşteaptă să-l plătim. Omul care vrea să fie la dispoziţia lui Dumnezeu trebuie să fie permanent gata să plătească preţul cerut de El.

Ce forme practice poate lua ”plătirea unui astfel de preţ”? Mă gândesc că poate: lipsa de popularitate, o relaţie ruptă, pierderea unor avantaje, dispreţ, ură, mânie, batjocură, ocară, ignoranţă, …. Mi-ar plăcea să mai aflu câteva răspunsuri utile.

Haifa de pe Carmel

Ilie a acţionat prin credinţă atunci când Numele lui Dumnezeu şi Împărăţia Sa pierdeau teren în Israel – 18:19-24. 

Trezirea de pe Carmel nu s-ar fi realizat dacă profetul Domnului n-ar fi înţeles că a fi la dispoziţia lui Dumnezeu înseamnă şi să acţionezi prin credinţă, atunci când Numele Lui şi Împărăţia Sa pierd tot mai mult teren.

Ilie nu putea sta nepăsător faţă de starea spirituală jalnică în care se afla naţiunea lui Israel. Nu putea fi indiferent la idolatria care se instaurase în sânul naţiunii. Nu putea să mai suporte faptul că onoarea, slava şi imaginea Dumnezeului pe care-L slujeşte erau călcate sistematic în picioare în mijlocul unei naţiunii chemate să-L reprezinte cu cinste printre celelalte naţiunii ale pământului.

De aceea, decide să acţioneze prin credinţă făcând cel puţin două lucruri: a) cheamă poporul la pocăinţă;  b) îl lasă pe Dumnezeu să hotărască în legătură cu autenticitatea slujirii sale. În sensul acesta, îi provoacă pe slujitorii lui Baal la o demonstraţie publică menită să confirme cine este adevăratul Dumnezeu care merită să fie slujit în ţara lui Israel. Conform spuselor sale, ”focul din cer” avea să confirme cel puţin trei lucruri: a) cine este adevăratul Dumnezeu;  b) cine este adevăratul Său slujitor;  c) din pricina cui a venit toată această nenorocire peste Israel.  

În timp ce meditam la acest pasaj, mă gândeam la faptul că un credincios autentic nu poate fi nepăsător sau indiferent atunci când Numele lui Dumnezeu şi onoarea Sa sunt călcate în picioare în mod repetat. Este ca şi cum ţi-ai vedea fiul doborât la pământ, călcat în picioare şi bătut cu bestialitate de către nişte necunoscuţi chiar în văzul tău. Să nu-mi spui că nu începe să ”fiarbă sângele în tine” şi nu-ţi aduci aminte de toate practicile ”bătăuşe” pe care le-ai experimentat în tinereţe.

Ce face, de pildă, David atunci când vede cum onoarea lui Dumnezeu este călcată în picioare de un netăiat împrejur iar blestemele sale rostite de două ori pe zi, timp de 40 de zile, au băgat spaima şi groaza în oştirea lui Saul? Acţionează prin credinţă, căutând să readucă onoarea lui Dumnezeu la normalitate în Israel.

Ce face, de asemenea, Domnul Isus Hristos atunci când Casa lui Dumnezeu îşi pierde semnificaţia devenind o ”peşteră de tâlhari”? Acţionează prin credinţă căutând să aducă lucrurile la normal.

Ce face, de pildă, apostolul Pavel  atunci când află că în ţinutul Galatiei evanghelia lui Hristos a ajuns să fie călcată în picioare, desconsiderată iar în locul ei apăruse o alta mult mai atractivă pentru unii, decât cea propovăduită de el? Acţionează prin credinţă, motivat fiind de dorinţa de a aduce lucrurile la normalitate.  

Pe lângă plătirea preţului ce se impune, a doua cerinţă esenţială în procesul de trezire spirituală este acţionarea prin credinţă, atunci când Numele lui Dumnezeu şi Împărăţia Sa încep să piardă teren.

 

 Eşecul proorocilor lui Baal în încercarea de a confirma public măreţia ”dumnezeilor” pe care aceştia îi slujeau – 18:25-29.

Când citeşti povestea biblică, nu se poate să nu te amuze încrederea pe care o avuseseră iniţial slujitorii lui Baal vizavi de propunerea lui Ilie. Aceştia sunt ferm convinşi de faptul că vor avea succes în această confruntare iar profetul va fi cel care va pierde. Plini de ei înşişi, aceştia încep demonstraţia însă, la un moment dat, îşi dau seama foarte repede că ceva nu-i bine.

Manifestările care au urmat arată clar cât de gravă fusese pentru ei situaţia respectivă: a) strigă după Baal, de dimineaţa până la amiază, însă fără succes; b) încep să sără în jurul altarului pe care-l făcuseră ( rămâne ca fiecare să-şi imagineze cum arata ”jocul” );  c) mai intervine şi Ilie care-i ”sfătuieşte” colegial să strige şi mai tare, motivând că probabil ”şeful” lor este plecat sau ocupat cu altceva şi nu-i poate auzi ( rămâne ca tot voi să vă imaginaţi,  cam cum s-ar fi manifestat Ilie al nostru în procesul acesta de ”sfătuire” );  d) intră ”tăieturile” în scena de pe Carmel: după obiceiul lor, încep să-şi facă ”… tăieturi cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei …” ;  e) ”maltratarea fizică” nu le aduce efectul scontat, în schimb le pun în pericol sănătatea ”… când a trecut amiaza, au aiurat, până în clipa când se aducea jertfa de seară …”. În cele din urmă, aceştia renunţă la plan întrucât ”… nu s-a auzit nici glas, nici răspuns şi nici semn de luare aminte …”

De ce prooroci lui Baal au eşuat în confruntarea lor cu Ilie? Răspunsul în găsim în Psalmul 115:4-8.

”… idolii lor sunt argint şi aur, făcuţi de mâini omeneşti. Au gură dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd, au urechi, dar nu aud, au nas, dar nu miroase, au mâini, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gâtlejul lor. Ca ei sunt cei ce-i fac; toţi cei ce se încred în ei …”.

Au strigat după ajutor, însă degeaba. Şi-au făcut tăieturi pe tot corpul, însă nici atunci nu sunt băgaţi în seamă. Încep să aiurască, să-şi piardă minţile dar nici de data aceasta pe Baal nu-l preocupă soarta lor. Aceasta este imaginea jalnică a unui ”dumnezeu” care nu vorbeşte, nu vede, nu aude, nu miroase, nu pipăie, nu poate merge, ….

Orice lucrare săvârşită fără călăuzire divină de sus, mai devreme sau mai târziu, se va prăbuşi, va falimenta, va fi sortită eşecului.

mtcarmel.gif

 

Ilie reface în Israel închinarea adevărată înaintea Dumnezeului viu şi adevărat – 18:30-38.

După ce prooroci lui Baal se fac de râs în public, vine rândul lui Ilie să demonstreze cine este Dumnezeul pe care acesta îl slujeşte, cu credincioşie şi responsabilitate. Ce face Ilie?

  1. Invită întreg poporul să stea alături de Dumnezeu aproape de altar.
  2. Drege altarul Domnului care fusese sfărâmat ( nu se putea vedea măreţia lui Dumnezeu dacă altarul distrus nu era refăcut ).
  3. Caută ca întreaga jertfă să fie bine îmbibată în apă ( în felul acesta, încearcă să înlăture orice suspiciune că incendiul ar putea porni din altă parte ).
  4. Încredinţează totul în mâna lui Dumnezeu pentru confirmarea finală ( un act de credinţă şi încredere totală în promisiunile şi Cuvântul Lui ).

Ce învăţături desprindem din toate aceste practici ale profetului? a) în viaţa de credinţă, trezirea niciodată nu va fi experimentată atâta timp cât relaţia noastră cu Dumnezeu nu este bună;  b) în viaţa de credinţă, trezirea spirituală niciodată nu va fi o experienţă reală pentru noi atâta timp cât nu sunt tratate corespunzător acele lucruri care au dus la întreruperea părtăşiei noastre cu Domnul;  c) atâta timp cât altarul nu este refăcut, trezire nu va veni.

”… a luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi spusese: Israel îţi va fi numele …” – 18:31

Ilie slujea ca profet în regatul de nord, un regat format din 10 seminţii. Iuda şi Beniamin s-au separat în regatul de sud. Din punctul de vedere al lui Ilie, Israel era o singură familie: poporul lui Dumnezeu.

O biserică fărămiţată de certuri de partide, neînţelegeri, disensiuni, ură, mânie, invidie, să nu se aştepte la trezire spirituală. Niciodată nu va fi experimentată de membrii ei.

Atitudinea poporului în faţa intervenţiei prin care Dumnezeu şi-a confirmat încă odată măreţia – 18:38-40.

Ilie a strigat o singură dată către Dumnezeul lui, iar intervenţia Sa nu s-a lăsat aşteptată. A fost suficientă o singură rugăciune, fără introducere şi sfârşit, pentru ca Dumnezeul lui Israel să-şi arate măreţia şi puterea Sa absolută.

  • n-a trebuit să-şi facă tăieturi pentru a fi ascultat de Domnul Dumnezeul lui.
  • n-a trebuit să strige până târziu în noapte după ajutorul divin; Dumnezeu l-a ascultat de prima dată.
  • n-a trebuit ca profetul să-şi piardă minţile pentru ca Dumnezeu să se îndure de el şi să-i asculte rugăciunea.
  • Dumnezeu a intervenit imediat pentru că erau în joc onoarea Sa şi a slujitorului Său.

Ce minunat şi fantastic Dumnezeu avem. Lăudat şi preamărit fie Numele Lui în veci! Niciodată nu Şi-a abandonat slujitorii şi întotdeauna S-a proslăvit prin cei care au dorit să stea la dispoziţia Lui şi să plătească preţul.

feather_writes.gif

Dragă cititorule, te rog, nu uita:

  • orice trezire spirituală îşi are preţul ei. Dacă nu eşti gata să-l plăteşti, n-o mai căuta pentru că niciodată nu o vei experimenta.
  • când Numele lui Dumnezeu şi Împărăţia Sa pierd teren, trebuie să acţionăm întotdeauna prin credinţă. Aşteaptă instrucţiunile necesare şi călăuzirea de sus în ce priveşte acţiunile ce trebuiesc intreprinse.
  • nici o trezire spirituală nu poate fi experimentată atâta timp cât relaţia cu Dumnezeu este ruptă. Ilie a refăcut închinarea adevărată în Israel înainte ca ”focul sfânt” să fie coborât din ceruri.
  • când Dumnezeu lucrează, nu uitaţi să-I fiţi recunoscători. Zece leproşi au fost vindecaţi fizic, unul singur a fost însă şi mântuit de Isus Hristos.  

Să fiţi binecuvânţati de Domnul!