Emigrarea romanului in America … Plin de talc

Spiritul imigrantului carpatin tranzitează o serie de stări sufleteşti dintre cele mai colorate pe parcursul şederii sale în ţara cu cele mai multe visuri pe cap de locuitor. Poate fi împărţit în patru etape.

Faza 1 (0-6 luni)

Ajuns în ţara tuturor posibilităţilor, omul nostru coboară din avion cu inima cît motorul de Boeing şi, în timp ce trage cu sete în plămîni aerul american şi prima ţigară, după 10 ore de post forţat, admiră afişul din faţa sa pe care scrie mare cu litere roşii „No Smoking”.

Totul i se pare extraordinar, trepidaţia oraşului, zgomotul autostrăzilor, dar mai ales mărimea. Toate sînt mari, excepţional de largi, minunat de înalte, nemaipomenit de lungi. Străzi, blocuri, gîndaci, oameni. Benzina şi laptele se vînd la galon pentru că şi maşina, şi omul, în America, consumă mult.

Frumoase i se par românului şi obiceiurile americanilor de a nu-şi închide niciodată magazinele, iar obsesiile localnicilor de a mînca pînă şi ciment cu condiţia ca acesta să fie fat free le consideră drăguţe, nevinovate.

Toţi oamenii îi par prietenoşi şi amabili. Transformă toate preţurile în lei şi constată că îi mai rămîne şi rest. Face permanent comparaţii între cele două ţări, toate în favoarea Americii, normal. America e extraordinară. România? Doar o ordinară.

Faza 2 (6 luni – 2 ani)

America este exact ce a văzut românul în filme. Şi mai mult decît atît. Mult prea mult. Primele interviuri pentru un job în meseria sa coincid cu primele dezamăgiri. Degeaba le arată diploma tradusă şi autentificată de un specialist autorizat din România, care la data naşterii a scris Birthday, în zadar trece pe aplicaţie experienţa sa vastă de manager general la SC Multinaţionala SRL SA.

Cu limba, imigrantul nostru se descurcă însă foarte bine, aude la perfecţie engleza. Lucru curios, de la o vreme a observat că străzile alea mari care l-au impresionat atît de plăcut la început nu sînt chiar aşa curate, iar vegetaţia luxuriantă de pe marginea şoselelor cu 8 benzi nu e altceva decît nişte tufe de pălămidă şi pîlcuri de scaieţi. Soarele care-i zîmbea prieteneşte şi complice la sosire s-a transformat
acum într-un bulgăre de foc care topeşte asfaltul, răbdarea, speranţele.

Noroc cu aerul condiţionat. Al altora, maşina lui n-are pentru că este un hîrb made with pride in the USA, fabricat pe vremea cînd americanii nu descoperiseră încă simţul măsurii. A cumpărat-o cu 1.000 $, încredinţat fiind că a făcut afacerea vieţii lui, de la un dealer foarte amabil şi vorbăreţ care nu contenea să-i laude cunoştinţele despre automobile, în timp ce fostul nostru proprietar de Dacia cu bord franţuzesc şi schimbător de viteze lung cît un bătător de covoare inspecta ciurul cu acoperiş lovind uşor în roţi cu vîrful pantofului.

Obiceiul de a compara cele două ţări şi l-a păstrat, dar acum toate sînt în favoarea României. Amintirile frumoase din şi despre ţara din care a plecat îl copleşesc. Îi vine să meargă la consulatul românesc şi să-şi ceară iertare.

N-o face. N-ar avea cine să îl înţeleagă. Sau să îl asculte, programul lor de lucru fiind identic cu al său. O fi pentru casnice. Oricum e hotărît, nu va sta aici. Poate cîţiva ani, să-şi facă nişte bani, şi va pleca înapoi. Sigur. Vorbeşte acasă, nu le spune alor săi că instalează parchet şi dă cu bidineaua, ci că o să le trimită poze cu „eu pe malul oceanului privind zgîrie-norii”.

Faza 3 (2-5 ani)

Omul a găsit un job pe măsura ambiţiilor sale, îi place, e destul de solicitant, dar şefii îl apreciază. De aia i-au şi dat o săptămînă în plus la concediul legal de cinci zile pe an, iar el l-a mîncat tot în România.

Dezamăgire majoră acolo însă, toate sînt la locul lor, cum le-a lăsat, drumurile, vînzătoarele, transpiraţia, hîrtoapele, maidanezii şi buticul din colţ care încă vinde ţigări la bucată elevilor şi bere la pet muncitorilor care plantează borduri şi le fac poze cu telefonul mobil gagicilor care se încumetă să treacă prin apropiere. Ajuns înapoi în America, realizează cu tristeţe că toţi prietenii săi sînt, de fapt, în România, dar îşi revine rapid pentru că se putea şi mai rău: ca şi el să fi fost tot acolo.

A părăsit apartamentul închiriat şi simpaticii vecini de etaj care din prietenie îl lăsau să asculte gratis 24 de ore pe zi muzică latino fără măcar ca el să deschidă geamurile şi fără să-i ceară nici nu ban. Bine, cu excepţia acelei seri cînd Miguel, vecinul din dreapta, i-a bătut în uşă uşor cu coada satîrului şi l-a rugat să-l împrumute cu ce are prin portofel cît încă mai mişcă.

Acum şi-a luat casă, maşină nouă şi a început să se uite întîi la produse şi apoi la preţ. A descoperit că sporturile americane pot fi interesante dacă îşi dă puţin silinţa să le înveţe regulile şi într-o dimineaţă a realizat că România e irecuperabilă.

Faza 4 (de la 5 ani în sus)

Copiii lui s-au născut aici. El le vorbeşte în româneşte, iar ei îi răspund în engleză. El vrea să-i ducă într-o vacanţă prin Apuseni, ei vor la Disneyland. Odată cu naşterea copiilor, trei generaţii din familia lui sînt în
America: omul nostru, copiii şi bunicii pensionari aduşi din ţară pentru a avea grijă de cei mici, deoarece el şi soţia lucrează.

Are programe româneşti la televizor pentru că bunica a condiţionat venirea de neîntreruperea vizionării
serialului Numai iubirea. Senzaţiile tari aproape au dispărut odată cu instalarea unei normalităţi nefireşti şi necunoscute .

–~–~–– –~–~– –~–– ––~– ––~–~ –-~

2 thoughts on “Emigrarea romanului in America … Plin de talc

  1. Extraordinar! Mi-a amintit de un banc pe care vi-l impartasesc:
    „Un episod adevarat din jurnalul unui emigrant roman in Canada.

    12. Aug.
    -Ne-am cumparat o casa noua in Canada. Sunt foarte emotionat.
    Aici e atat de frumos. Muntii sunt de o splendoare nedescrisa. Abia astept sa ii vad acoperiti de zapada.

    14. Oct.
    -Canada. E cea mai frumoasa tara de pe Pamant. Frunzele au primit toate acele minunate nuante de culoare galbena si portocalie. M-am plimbat cu masina prin natura si am vazut cativa cerbi. Sunt atat de gratiosi. Cerbii sunt cele mai frumoase animale. Cred ca am ajuns in paradis. Iubesc Canada.

    11. Nov.
    -Ziua sarbatorii nationale. In curand incepe vanatoarea cerbilor. Nu imi vine sa cred ca cineva poate sa ucida un animal atat de frumos. Sper ca va ninge in curand. E atat de frumos aici.

    2. Dec.
    -Azi noapte a nins pentru prima oara. M-am sculat si am vazut ca este alb peste tot ca in cele mai frumoase vederi. Am iesit afara, am curatat in fata casei si apoi ne-am batut cu bulgari de zapada (eu am castigat). Cand a trecut masina de curatat zapada, am curatat din nou in fata curtii. Tara deosebita! Iubesc Canada!

    12. Dec.
    -Azi noapte a nins iarasi. Masina a curatat zapada din nou. Ne-a blocat intrarea in curte. Aici e splendid.

    19. Dec.
    -Azi noapte a nins iarasi. N-am putut sa scot masina sa merg la lucru. Aici e intr-adevar foarte frumos numai ca sunt obosit de curatat zapada (lopatarie). Din nou masina aia blestemata.

    22.Dec.
    -Ninsoarea nu s-a oprit toata noaptea. Am bataturi la maini de la lopata si ma doare spatele. Aceasta maimuta cu masina parca se ascunde dupa colt si numai asteapta sa termin de curatat in fata curtii.

    25. Dec.
    -Craciun Fericit pe naiba. A nins din nou zapada asta nenorocita. Daca il prind pe obsedatul ala cu masina il omor.

    27. Dec.
    -Azi noapte iarasi zapada. Nu ies de trei zile din casa doar ca dau cu lopata intr-una dupa ce trece masina. Nu pot pleca nicaieri, auto este blocat sub un deal de zapada si mai e si foarte frig pe deasupra. Au spus ca la noapte va mai cadea inca 30 cm de zapada.

    28. Dec.
    -Prognoza a fost proasta. S-au mai depus 50 cm, nu 30 cm. Daca se continua asa, nu se va topi pana la vara. Masina de curatat a ramas blocata si maimutoiul a venit la mine sa imi ceara lopata. I-am spus ca am rupt deja 6 curatand zapada din fata curtii. Era cat pe ce sa ii dau in cap cu lopata.

    4. Jan.
    -Am iesit din casa in sfarsit. M-am dus pana la alimentara sa cumpar de mancare si la intoarcere am lovit un cerb. Auto avariat in valoare de $3000. Bestiile de cerbi trebuie omorate. Sunt peste tot. De ce oare nu i-au omorat vanatorii toamna trecuta?

    3. Mai
    -Am dus masina la mecanic. Incredibil cat de mult a ruginit de la sarea aia nenorocita care se arunca peste tot, tot timpul iernii ca sa topeasca zapada si tot degeaba.

    10. Mai
    -Ma mut inapoi in Romania. Nu imi pot imagina cum cineva normal poate trai in Canada asta!!!!!!! ”

Lasa un raspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s