Licitatia

Multumesc fr. Ioan Silvesan din Constanta pentru amabilitatea de a-mi trimite prin e-mail acest articol intitulat „Licitatia”. Ii multumesc pe aceasta cale si ma bucur de faptul ca alti vizitatori ai blogului vor avea ocazia de a-l citi cu atentie.

–––––––––––––––––––––––––––––

LICITATIA

 

Unui om bogat si fiului sãu le plãcea sã colectioneze opere de artã rare. Aveau de toate în colectia lor, în afarã de Picasso si Raphael. Adesea se asezau si îsi admirau minunatele opere de artã.

Când a izbucnit conflictul din Vietnam , fiul a plecat la rãzboi. A fost foarte curajos si a murit în bãtãlie în timp ce îl salva pe un alt soldat. Tatãl a primit vestea si a plâns amar pentru moartea fiului sãu.

Peste aproximativ o lunã, chiar înainte de Crãciun, cineva a bãtut la usa sa. Era un tânãr cu un pachet mare în mânã. El a spus:

-Domnule, dumneavoastrã nu mã cunoasteti, însã eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastrã si-a dat viata. El a salvat multe vieti în acea zi si în timp ce mã ducea în brate cãtre un loc sigur, un glont l-a lovit în inimã si a murit pe loc. Vorbea adesea despre dumneavoastrã si despre cât de mult iubiti arta.

Tânãrul a întins pachetul:
-stiu cã nu este mare lucru. Nu sunt un artist mare, dar cred cã fiului dumneavoastrã i-ar fi plãcut sã aveti asta.

Tatãl a deschis pachetul. Era un portret al fiului sãu, pictat de acest tânãr. A privit uimit la felul în care soldatul surprinse în tablou personalitatea fiului. Ochii i s-au umplut de lacrimi. I-a multumit tânãrului si s-a oferit sã plãteascã tabloul.

-O, nu, domnule, nu as putea niciodatã sã plãtesc ce a fãcut fiul dumneavoastrã pentru mine. Este un cadou.

Tatãl a agãtat portretul deasupra semineului. De fiecare datã când avea musafiri, înainte de a le arãta vreo operã de artã din colectia lui le arãta întâi portretul fiului sãu.

Peste câteva luni el a murit. S-a fãcut o mare licitatie pentru picturile din colectia sa. S-au adunat multi oameni cu influentã, uimiti sã vadã minunatele tablouri si bucurosi sã aibã ocazia de a cumpãra unul pentru colectia lor. Pe tribunã se afla tabloul fiului sãu..

Cel care conducea licitatia a lovit cu ciocãnelul:
-Vom începe cu acest tablou al fiului sãu. Cine vrea sã liciteze?

S-a fãcut liniste. Apoi o voce din spatele încãperii a strigat:
-Vrem sã vedem tablourile celebre. Sãriti peste acesta.

Dar cel care conducea licitatia a insistat:
-Vrea cineva sã liciteze pentru acest tablou? Cine doreste sã înceapã? 100 de dolari? 200?

O altã voce a strigat furioasã:
-Nu am venit aici ca sã vedem acest tablou. Am venit sã vedem picturi de-ale lui Van Gogh, Rembrandt. Sã trecem la valorile adevãrate.

Dar cel care conducea licitatia a continuat:
-Fiul! Fiul! Cine îl va lua pe fiu?

În cele din urmã s-a auzit o voce din spatele încãperii. Era grãdinarul care lucrase mult timp pentru stãpân si fiul sãu.
-Voi da 10 dolari pentru acest tablou.

Fiind sãrac, era tot ce-si putea permite.
-Avem 10 dolari. Cine oferã 20?
-Dati-i-l cu 10 dolari. Sã trecem la genii.
-S-au oferit 10 dolari. Nu vrea nimeni sã dea 20?

Multimea de oameni a devenit tot mai furioasã. Nu vroiau tabloul cu fiul. Doreau picturile mai valoroase din colectie. Cel care conducea licitatia a lovit cu ciocãnelul:
-S-a vândut cu 10 dolari.

O persoanã din al doilea rând a strigat:
-Sã mergem mai departe!

Dar cel care conducea licitatia si-a pus jos ciocãnelul:
-Îmi pare rãu, dar licitatia s-a încheiat.
-Cum adica s-a incheiat domnule, noi am venit aici degeaba? Si ce facem cu tablourile celelalte!
-Îmi pare rãu. Când am fost chemat sã conduc aceasta licitatie, mi s-a spus despre o stipulatie care existã în testament. Nu am avut voie sã o destãinui pânã în momentul de fatã. Numai tabloul cu fiul este scos la licitatie. Cine il cumpãrã va mosteni întreaga avere, inclusiv tablourile. Omul care a luat tabloul cu fiul va primi totul.

În urmã cu 2000 de ani Dumnezeu L-a dat pe Fiul Sãu pe cruce. Ca si licitatorul, mesajul Sãu zice:
-Fiul, Fiul, cine vrea sã îl ia pe Fiu?

Cãci, dupã cum vezi, cine Îl ia pe Fiul primeste totul.

One thought on “Licitatia

  1. mi se pare corect… uneori oamenii cei mai „rafinati”nu pot pretui adevarata valoare a unor lucruri. nu sunt atenbti decat la fixatiile lor si nu-si dau seama de cat de importante sunt unele lucruri… multumesc ca am avut ocazia sa citesc si eu : „Licitatia”!… mi-a amintit de lucruri pe care le uitasem , la fel ca „oamenii cei mai rafinati”…

Lasa un raspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s