Trezirea de pe Carmel

muntele-carmel-blog.jpg   Trezirea spirituală este un subiect de actualitate.  Foarte mulţi credincioşi îşi doresc o asftel de experienţă în viaţa de credinţă, însă foarte puţini sunt cei care vor să plătească preţul ei. În meditaţia de astăzi, aş vrea să privim în Scriptură şi să obervăm ce poate să facă Dumnezeu cu un om, care se pune pe sine la dispoziţia Lui şi acceptă să plătească preţul unei treziri spirituale la nivel de naţiune.

 Este vorba despre profetul Ilie iar pasajul din Scriptură pe care o să-l folosim se găseşte în cartea 1 Împăraţi 18:16-40. Nu are rost să citeşti în continuare această meditaţie, dacă nu eşti familiarizat cu textul biblic. Aşa că, te rog, opreşte-te pentru câteva minute, deschide Biblia la pag. 381 şi citeşte paragraful intitulat „Ilie şi proorocii lui Baal”.

Atenţie: dacă nu ai o Biblie la îndemână, click aici pentru a citi pasajul respectiv online. Îl slăvesc pe Domnul pentru o astfel de oportunitate şi le mulţumesc, de asemenea, celor de la www.crestini.com pentru munca pe care au făcut-o în privinţa aceasta.

Profetul Ilie este omul care a înţeles practic cât de important este să fii la dispoziţia lui Dumnezeu într-o vreme când aproape toată naţiunea lui Israel era orientată spre idolatrie. Nu i-a fost uşor, însă a izbutit. De ce oare? Pentru că Domnul Dumnezeul lui a fost cu el. L-a binecuvântat şi a făcut din el o binecuvântare pentru alţii.

 

Ilie a plătit preţul trezirii spirituale.

Am convingerea că trezirea de pe Carmel nu s-ar fi realizat niciodată dacă proorocul Ilie n-ar fi fost ferm hotărât să plătească preţul. În prima parte a versetului 16, există o frază interesantă asupra căreia aş vrea să medităm câteva momente. Ea este esenţială în încercarea de a înţelege despre ce fel de ”preţ” este vorba în meditaţia noastră.

1 Împăraţi 18:16a – ”… l-a înştiinţat despre lucrul acesta …”.

Care a fost ”lucrul acela” pe care Obadia trebuia să-l aducă la cunoştinţa împăratului? Ei bine, este vorba despre intenţia profetului de a-l înfrunta pe împăratul lui Israel. Trecuseră trei ani şi ceva de la ultima lor confruntare, care conform cu 1 Împăraţi 17:1 n-a fost deloc amiabilă. Acum profetul primeşte din partea Domnului o nouă însărcinare şi-l roagă pe Obadia, slujitorul împăratului, să-i facă cunoscut acestuia intenţia sa.

Credeţi că i-a fost uşor lui Ilie să facă ceea ce Dumnezeul i-a cerut? Credeţi că i-a fost uşor lui Ilie să-l înfrunte pe Ahab, împăratului lui Israel? Credeţi că i-a fost uşor lui Ilie să acuze casa regală de starea jalnică şi deplorabilă în care se afla ţara lui Israel?

Contextul istoric în care a început profetul Ilie să slujească n-a fost deloc ”prietenos” cu el: a) era o vreme când aproape toată naţiunea lui Israel era orientată spre idolatrie; b) Baal şi Astarteea deveniseră, la un moment dat, mai atractivi decât Dumnezeul cel viu şi adevărat al lui Israel; c) în asemenea condiţii, binecuvântările Domnului încetaseră iar principalul vinovat de starea jalnică în care se afla naţiunea lui Israel, din perspectiva lui Ahab, era tocmai profetul Ilie.

Uitaţi-vă puţin la versetele care vorbesc despre întâlnirea propriu-zisă dintre Ahab şi profetul Ilie. Nici nu se întâlnesc bine, că începe ”furtuna”. Iniţial, împăratul îl acuză pe profet de starea jalnică în care se află naţiunea iar, la rândul său, profetul transferă întreaga responsabilitate asupra împăratului şi a casei sale. Cred că puteţi realiza cât de mare fusese ”descărcarea de tensiune” la această întâlnire.   

Ce act de mare curaj a dat dovadă profetul Ilie. Este adevărat că nu i-a fost uşor să-l înfrunte pe împăratul lui Israel şi să-l facă responsabil de toate nenorocirile care s-au abătut asupra întregului popor, dar asta i-a cerut Dumnezeu; şi, mai mult decât atât, Cel care i-a cerut să facă aşa ceva l-a asigurat şi de două lucruri: a) că va fi cu el; b) îl va sprijini în acţiunile sale.

”… Doamne, vreau să fiu la dispoziţia Ta, dar cum să merg la prietenul meu să-i spun că ceea ce face nu este în conformitate cu voia Ta?…”. ‘… Doamne, vreau să fiu la dispoziţia Ta, dar cum să iau poziţie faţă de cineva important. Îţi dai seama ce înseamnă asta?…”. ”Doamne, sunt gata să fiu la dispoziţia Ta, vreau să te foloseşti de mine dar, te rog, nu mă pune să fac ceva care să mă pună în dificultate …”.

Aţi mai auzit aşa ceva? Sunt convins că răspunsul este afirmativ. Acesta nu-i preţul pe care Dumnezeu aşteaptă să-l plătim. Omul care vrea să fie la dispoziţia lui Dumnezeu trebuie să fie permanent gata să plătească preţul cerut de El.

Ce forme practice poate lua ”plătirea unui astfel de preţ”? Mă gândesc că poate: lipsa de popularitate, o relaţie ruptă, pierderea unor avantaje, dispreţ, ură, mânie, batjocură, ocară, ignoranţă, …. Mi-ar plăcea să mai aflu câteva răspunsuri utile.

Haifa de pe Carmel

Ilie a acţionat prin credinţă atunci când Numele lui Dumnezeu şi Împărăţia Sa pierdeau teren în Israel – 18:19-24. 

Trezirea de pe Carmel nu s-ar fi realizat dacă profetul Domnului n-ar fi înţeles că a fi la dispoziţia lui Dumnezeu înseamnă şi să acţionezi prin credinţă, atunci când Numele Lui şi Împărăţia Sa pierd tot mai mult teren.

Ilie nu putea sta nepăsător faţă de starea spirituală jalnică în care se afla naţiunea lui Israel. Nu putea fi indiferent la idolatria care se instaurase în sânul naţiunii. Nu putea să mai suporte faptul că onoarea, slava şi imaginea Dumnezeului pe care-L slujeşte erau călcate sistematic în picioare în mijlocul unei naţiunii chemate să-L reprezinte cu cinste printre celelalte naţiunii ale pământului.

De aceea, decide să acţioneze prin credinţă făcând cel puţin două lucruri: a) cheamă poporul la pocăinţă;  b) îl lasă pe Dumnezeu să hotărască în legătură cu autenticitatea slujirii sale. În sensul acesta, îi provoacă pe slujitorii lui Baal la o demonstraţie publică menită să confirme cine este adevăratul Dumnezeu care merită să fie slujit în ţara lui Israel. Conform spuselor sale, ”focul din cer” avea să confirme cel puţin trei lucruri: a) cine este adevăratul Dumnezeu;  b) cine este adevăratul Său slujitor;  c) din pricina cui a venit toată această nenorocire peste Israel.  

În timp ce meditam la acest pasaj, mă gândeam la faptul că un credincios autentic nu poate fi nepăsător sau indiferent atunci când Numele lui Dumnezeu şi onoarea Sa sunt călcate în picioare în mod repetat. Este ca şi cum ţi-ai vedea fiul doborât la pământ, călcat în picioare şi bătut cu bestialitate de către nişte necunoscuţi chiar în văzul tău. Să nu-mi spui că nu începe să ”fiarbă sângele în tine” şi nu-ţi aduci aminte de toate practicile ”bătăuşe” pe care le-ai experimentat în tinereţe.

Ce face, de pildă, David atunci când vede cum onoarea lui Dumnezeu este călcată în picioare de un netăiat împrejur iar blestemele sale rostite de două ori pe zi, timp de 40 de zile, au băgat spaima şi groaza în oştirea lui Saul? Acţionează prin credinţă, căutând să readucă onoarea lui Dumnezeu la normalitate în Israel.

Ce face, de asemenea, Domnul Isus Hristos atunci când Casa lui Dumnezeu îşi pierde semnificaţia devenind o ”peşteră de tâlhari”? Acţionează prin credinţă căutând să aducă lucrurile la normal.

Ce face, de pildă, apostolul Pavel  atunci când află că în ţinutul Galatiei evanghelia lui Hristos a ajuns să fie călcată în picioare, desconsiderată iar în locul ei apăruse o alta mult mai atractivă pentru unii, decât cea propovăduită de el? Acţionează prin credinţă, motivat fiind de dorinţa de a aduce lucrurile la normalitate.  

Pe lângă plătirea preţului ce se impune, a doua cerinţă esenţială în procesul de trezire spirituală este acţionarea prin credinţă, atunci când Numele lui Dumnezeu şi Împărăţia Sa încep să piardă teren.

 

 Eşecul proorocilor lui Baal în încercarea de a confirma public măreţia ”dumnezeilor” pe care aceştia îi slujeau – 18:25-29.

Când citeşti povestea biblică, nu se poate să nu te amuze încrederea pe care o avuseseră iniţial slujitorii lui Baal vizavi de propunerea lui Ilie. Aceştia sunt ferm convinşi de faptul că vor avea succes în această confruntare iar profetul va fi cel care va pierde. Plini de ei înşişi, aceştia încep demonstraţia însă, la un moment dat, îşi dau seama foarte repede că ceva nu-i bine.

Manifestările care au urmat arată clar cât de gravă fusese pentru ei situaţia respectivă: a) strigă după Baal, de dimineaţa până la amiază, însă fără succes; b) încep să sără în jurul altarului pe care-l făcuseră ( rămâne ca fiecare să-şi imagineze cum arata ”jocul” );  c) mai intervine şi Ilie care-i ”sfătuieşte” colegial să strige şi mai tare, motivând că probabil ”şeful” lor este plecat sau ocupat cu altceva şi nu-i poate auzi ( rămâne ca tot voi să vă imaginaţi,  cam cum s-ar fi manifestat Ilie al nostru în procesul acesta de ”sfătuire” );  d) intră ”tăieturile” în scena de pe Carmel: după obiceiul lor, încep să-şi facă ”… tăieturi cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei …” ;  e) ”maltratarea fizică” nu le aduce efectul scontat, în schimb le pun în pericol sănătatea ”… când a trecut amiaza, au aiurat, până în clipa când se aducea jertfa de seară …”. În cele din urmă, aceştia renunţă la plan întrucât ”… nu s-a auzit nici glas, nici răspuns şi nici semn de luare aminte …”

De ce prooroci lui Baal au eşuat în confruntarea lor cu Ilie? Răspunsul în găsim în Psalmul 115:4-8.

”… idolii lor sunt argint şi aur, făcuţi de mâini omeneşti. Au gură dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd, au urechi, dar nu aud, au nas, dar nu miroase, au mâini, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gâtlejul lor. Ca ei sunt cei ce-i fac; toţi cei ce se încred în ei …”.

Au strigat după ajutor, însă degeaba. Şi-au făcut tăieturi pe tot corpul, însă nici atunci nu sunt băgaţi în seamă. Încep să aiurască, să-şi piardă minţile dar nici de data aceasta pe Baal nu-l preocupă soarta lor. Aceasta este imaginea jalnică a unui ”dumnezeu” care nu vorbeşte, nu vede, nu aude, nu miroase, nu pipăie, nu poate merge, ….

Orice lucrare săvârşită fără călăuzire divină de sus, mai devreme sau mai târziu, se va prăbuşi, va falimenta, va fi sortită eşecului.

mtcarmel.gif

 

Ilie reface în Israel închinarea adevărată înaintea Dumnezeului viu şi adevărat – 18:30-38.

După ce prooroci lui Baal se fac de râs în public, vine rândul lui Ilie să demonstreze cine este Dumnezeul pe care acesta îl slujeşte, cu credincioşie şi responsabilitate. Ce face Ilie?

  1. Invită întreg poporul să stea alături de Dumnezeu aproape de altar.
  2. Drege altarul Domnului care fusese sfărâmat ( nu se putea vedea măreţia lui Dumnezeu dacă altarul distrus nu era refăcut ).
  3. Caută ca întreaga jertfă să fie bine îmbibată în apă ( în felul acesta, încearcă să înlăture orice suspiciune că incendiul ar putea porni din altă parte ).
  4. Încredinţează totul în mâna lui Dumnezeu pentru confirmarea finală ( un act de credinţă şi încredere totală în promisiunile şi Cuvântul Lui ).

Ce învăţături desprindem din toate aceste practici ale profetului? a) în viaţa de credinţă, trezirea niciodată nu va fi experimentată atâta timp cât relaţia noastră cu Dumnezeu nu este bună;  b) în viaţa de credinţă, trezirea spirituală niciodată nu va fi o experienţă reală pentru noi atâta timp cât nu sunt tratate corespunzător acele lucruri care au dus la întreruperea părtăşiei noastre cu Domnul;  c) atâta timp cât altarul nu este refăcut, trezire nu va veni.

”… a luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi spusese: Israel îţi va fi numele …” – 18:31

Ilie slujea ca profet în regatul de nord, un regat format din 10 seminţii. Iuda şi Beniamin s-au separat în regatul de sud. Din punctul de vedere al lui Ilie, Israel era o singură familie: poporul lui Dumnezeu.

O biserică fărămiţată de certuri de partide, neînţelegeri, disensiuni, ură, mânie, invidie, să nu se aştepte la trezire spirituală. Niciodată nu va fi experimentată de membrii ei.

Atitudinea poporului în faţa intervenţiei prin care Dumnezeu şi-a confirmat încă odată măreţia – 18:38-40.

Ilie a strigat o singură dată către Dumnezeul lui, iar intervenţia Sa nu s-a lăsat aşteptată. A fost suficientă o singură rugăciune, fără introducere şi sfârşit, pentru ca Dumnezeul lui Israel să-şi arate măreţia şi puterea Sa absolută.

  • n-a trebuit să-şi facă tăieturi pentru a fi ascultat de Domnul Dumnezeul lui.
  • n-a trebuit să strige până târziu în noapte după ajutorul divin; Dumnezeu l-a ascultat de prima dată.
  • n-a trebuit ca profetul să-şi piardă minţile pentru ca Dumnezeu să se îndure de el şi să-i asculte rugăciunea.
  • Dumnezeu a intervenit imediat pentru că erau în joc onoarea Sa şi a slujitorului Său.

Ce minunat şi fantastic Dumnezeu avem. Lăudat şi preamărit fie Numele Lui în veci! Niciodată nu Şi-a abandonat slujitorii şi întotdeauna S-a proslăvit prin cei care au dorit să stea la dispoziţia Lui şi să plătească preţul.

feather_writes.gif

Dragă cititorule, te rog, nu uita:

  • orice trezire spirituală îşi are preţul ei. Dacă nu eşti gata să-l plăteşti, n-o mai căuta pentru că niciodată nu o vei experimenta.
  • când Numele lui Dumnezeu şi Împărăţia Sa pierd teren, trebuie să acţionăm întotdeauna prin credinţă. Aşteaptă instrucţiunile necesare şi călăuzirea de sus în ce priveşte acţiunile ce trebuiesc intreprinse.
  • nici o trezire spirituală nu poate fi experimentată atâta timp cât relaţia cu Dumnezeu este ruptă. Ilie a refăcut închinarea adevărată în Israel înainte ca ”focul sfânt” să fie coborât din ceruri.
  • când Dumnezeu lucrează, nu uitaţi să-I fiţi recunoscători. Zece leproşi au fost vindecaţi fizic, unul singur a fost însă şi mântuit de Isus Hristos.  

Să fiţi binecuvânţati de Domnul!

4 thoughts on “Trezirea de pe Carmel

  1. M-a marcat faptul ca Ilie stia exact ce cere de la D-zeu si mai ales faptul ca stia ce implica asta. Nu s-a temut de „rivali”,nu s-a indoit de faptul ca D-zeul lui e mai mare ca orice.

    Din acest mesaj reiese clar ce pret se cere de la un lucrator. Daca cineva vrea sa lucreze pentru El, trebuie SA STIE PRETUL si sa nu-i para rau sau sa dea inapoi.

    Citind acest mesaj ma gandeam daca in mintea lui ILIE a fost vreo samanta de indoiala ca D-zeu va trimite foc, dar din tot reiese ca el nu s-a bazat pe firesc ci pe D-zeu, pe ce a spus El si cred ca si pe experientele anterioare.

    Acest mesaj ma incurajeaza sa platesc pretul, pentruca… merita…

    Carmen sotia ta

  2. Sotiei mele, Carmen Motora

    Ma bucur de faptul ca ti-a placut meditatia de astazi si a fost pentru tine un mijloc prin care Domnul a gasit de cuvinta sa te intareasca si incurajeze in ceea ce faci pentru slava Lui.

    Domnul sa te binecuvinteze!

    Marius Motora – sotul tau

  3. Draga Templar Cavalier,

    Multumesc frumos pentru comentariu facut.
    Experienta avuta de Ilie pe Carmel este una dintre preferatele mele. Oridecateori o citesc, ma ”intaresc in Domnul si in puterea tariei Lui” – Efeseni 6:10.

    Faptul ca ati incheiat cu „multumesc familiei Motora” inseamna ca ne cunoastem intr-un fel sau altul. As fi vrut sa stiu adevarata identitate a ”cavalerului”. Cine stie …..

    Marius Motora

Lasa un raspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s